Îti amintesti de la scoala, poate, ca în literatura noastra romantismul a aparut dupa clasicism, desi în restul Europei s-a invatat ordinea inversa. Ei bine, cam asa s-a întâmplat si cu aparitia pe piata a fructului numit Pomelo care ne-a dus cu gândul ca ar fi vreun urmas mai bine dezvoltat al grapefruitului, desi grapefruitul este rezultatul încrucisarii dintre pomelo cu portocala.

Partea aceasta cu cine si cum a fost obtinut conteaza mai mult ca sa îti impresionezi prietenii prin cultura ta generala. Însa, ceea ce merita într-adevar sa stii despre pomelo consta în faptul ca e un fruct minunat, un fel de doctorul casei, care, din fericire, se gaseste si în supermarketurile de pe la noi.

Pomelo este originar din Asia, iar în zilele noastre se cultiva în China, Japonia, Taiwan,Tailanda, India, Bangladesh, Indonezia, Filipine, Tahiti, California, Florida, Israel, etc.

Tot pentru cultura ta generala îti spun ca pomelo este cel mai mare fruct citric (Citrus maxima sau Citrus grandis) având o lungime de pâna la 20 cm si o greutate cuprinsa între 1 si 8 kg. Coaja are o culoare galben verzuie si o grosime de 1,5cm (asta ca sa nu te mire când îl desfaci), iar pulpa în interior seamana cu cea a grapefruitului alb cu deosebirea ca este mai putin zemoasa, dar mult mai aromata. Când îti cumperi un pomelo ai grija sa aiba coaja neteda si stralucitoare si sa fie greu când îl ridici.

Chinezii credeau ca acest fruct îi apara de rele si aveau dreptate, pentru ca prin continutul sau de vitamine ajuta la prevenirea unor îmbolnaviri, dar poate fi folosit si ca remediu în tratarea diverselor afectiuni de care suferim. Se recomanda consumul sau atât în stare naturala dar si sub forma de suc (cu conditia ca acest suc sa fie baut imediat dupa obtinere). Pomelo este foarte bogat în vitamina C (o jumatate de fruct contine 2/3 din necesarul zilnic), vitamina P, B3, B5, biotina, acid folic, provitamina A, calciu, magneziu, potasiu si alte minerale. Si când te gândesti ce gust placut are!

Se recomanda consumul sau zilnic, fie ca desert, fie ca mic dejun. Si iata ce beneficii îti poate aduce:

- stimuleaza sistemul imunitar;

- efect antioxidant, elimina radicalii liberi;

- stimuleaza secretiile digestive;

- ajuta la eliminarea toxinelor din organism;

- contribuie la reducerea colesterolului;

- favorizeaza absorbtia fierului în intestin;

- activeaza acidul folic;

- are un rol important în producerea hormonilor de catre glandele suprarenale;

- curata ficatul;

- tonifica vasele capilare;

- determina încetinirea arterosclerozei;

- poate fi un remediu în cazul infectiilor virale si bacteriene;

- însoteste cu succes tratamentul pentru glaucom, diabet, etc;

- frâneaza procesul de îmbatrânire;

- întareste oasele, creste rezistenta organismului;

- reduce stresul si oboseala;

- scade riscul aparitiei cariilor, etc.

Daca v-am convins, mergeti neaparat si procurati-va pomelo. Te vei bucura pe loc de aroma sa deosebita si vei aprecia în timp efectele sale miraculoase în ceea ce priveste starea ta generala de sanatate.

Intr-un articol recent publicat in revista Tango, doctorul Mihaela Bilic iti spune clar ce trebuie sa crezi si sa nu crezi din tot ce auzi despre hrana care-ti aduce sanatate si trup de invidiat.

Carnea fiarta nu ingrasa?

ADEVARAT. Prin fierbere, carnea devine usor de digerat, insa trebuie pusa la fiert in apa clocotita pentru ca porii sa se inchida imediat si toate substantele nutritive sa ramina in carne, nu in apa de fiert.

Oul fiert tare este indigest?

ADEVARAT. Albumina din albus este o proteina ce se digera doar daca este fiarta, in schimb, galbenusul devine indigest daca este tare. Ideal, oul se maninca fiert moale sau cleios.

Carnea de pui este mai sanatoasa decit cea de porc?

DEPINDE. Daca urmarim continutul in grasime trebuie evitata carnea de porc in cazul persoanelor cu colesterol si trigliceride crescute. In ceea ce priveste persoanele anemice este bine de stiut ca fierul exista doar in carnea rosie. In cazul puilor se pune si problema de citi hormoni a fost nevoie ca sa ajunga in timp record la greutatea unei gaini. Parerea mea: carnea rosie, categoric.

Mai bine peste decit carne de porc, vita sau pui?

ADEVARAT. Pestele contine proteine ca si celelalte tipuri de carne, dar este bogat in grasimi nesaturate ( cele sanatoase) si minerale si este mult mai usor digerabil fata de acestea. Pestele si fructele de mare sint mai putin calorice si de aceea este obligatoriu sa mincam peste ( de preferinta proaspat ) de minim 3 ori/saptamina. Insa nimeni nu va fi certat daca in fiecare zi va consuma peste. Va mai amintiti sloganul „nici o masa fara peste”, ei bine nu era un slogan comunist.

In spanac gasim mai mult fier decit in carne?

FALS. Chiar daca continutul de fier in spanac si alte legume cu frunze verzi este foarte crescut, acesta nu poate fi absorbit in intestinul uman. Principala sursa de fier a omului este carnea, cit mai rosie si mai cruda, alaturi de organe precum ficatul si splina, depozite de fier atit la om, cit si la animale. Fierul din carne se absoarbe si mai bine in prezenta vitaminei C, deci o friptura in singe alaturi de o salata verde e reteta perfecta impotriva anemiei.

Carnea nu contine fibre?

ADEVARAT. Din metabolismul carnii nu rezulta nici un fel de reziduuri solide si, ca urmare, bolul alimentar trebuie completat cu legume proaspete si produse cereale, altfel exista riscul ca un regim bogat in carne sa fie urmat de constipatie.

Carnea e responsabila de guta?

ADEVARAT. Toate alimentele bogate in purina (carne rosie, vinat, carne de animal tinar – vitel, miel, dar si ciocolata, au ca rezultat depunerea acidului uric la nivelul articulatiilor mici si aparitia atacului de guta.

Regimul proteic duce la slabire rapida?

ADEVARAT. Se pot pierde in 2 saptamini 5-7 kg prin consumul exclusiv de proteine, pentru ca excesul de proteina se transforma foarte greu in grasime. Exista insa riscul de pierdere a masei musculare deoarece organismul este obligat sa-si arda proteinele constitutionale pentru a obtine putina glucoza, ca sursa de energie si pentru buna functionare a sistemului nervos.

Cei care vor „muschi” trebuie sa manince carne?

ADEVARAT. In conditiile unui efort fizic intens sau daca este urmarita cresterea masei musculare prin sport este indicat sa fie consumate in principal proteine de calitate superioara (carne, lapte, oua) ca materie prima pentru sinteza de aminoacizi. Aportul proteic trebuie sa fie cu 30% mai mare. Similar, la femeile gravide sau care alapteaza este nevoie de o crestere a ratei proteice cu 20-30% pentru a asigura dezvoltarea adecvata a embrionului si a fatului.

Regimul vegetarian este mai sanatos?

FALS. Legumele si cerealele nu contin toti aminoacizii esentiali, prin urmare, unele proteine ce au la baza acesti aminoacizi nu pot fi sintetizate. Regimul vegetarian duce si la o carenta de vitamine, mai ales cele din grupul B si vitaminele liposolubile A, D care se gasesc doar in produsele animale, ca sa nu mai vorbim de fier si zinc. Este recomandat, ca solutie de mijloc, regimul lacto-vegetarian pentru a putea asigura organismului toate principiile alimentare de baza.

Este adevarat ca piinea ingrasa?

FALS. Nu piinea ingrasa, ci produsele care sint asociate cu ea. O felie de piine are 80 calorii, iar 1 felie de cascaval are 180 calorii. Bineinteles ca 1 piine intreaga ingrasa, dar 1-2 felii la masa sint obligatorii.

Piinea prajita e mai putin calorica?

FALS. O felie de piine prajita are exact acelasi numar de calorii ca una proaspata deoarece prin prajire se pierde numai apa, deci este mai usoara ca greutate.

Piinea proaspata „umfla” burta?

ADEVARAT. In procesul tehnologic de pregatire al piinii, se foloseste drojdia de bere a carei perioada completa de fermentatie este de 12 ore. De aceea este recomandat sa fie consumata piine „veche” de 1 zi.

Grahamul sau piinea cu tarite nu ingrasa?

FALS. Piinea neagra sau intermediara contine mai multe tarite (fibre) care ajuta digestia, insa continutul caloric este usor inferior piinii albe (230 calorii/100g fata de 280 calorii/100 g). Piinea neagra (1 felie = 35g) este mai grea decit piinea alba (1 felie = 25 g) si in final se ajunge la echilibru, adica 1 felie piine alba 25 g = 1 felie, piine neagra 35g = 80 calorii.

Nu trebuie sa asociem carnea cu piinea sau cartofii?

FALS. Alimentatia corecta si sanatoasa prevede ca fiecare masa sa contina toate principiile alimentare, deci este normal ca proteinele din carne sa fie asociate cu glucidele lente din garnitura pentru a se absorbi adecvat. Disocierea dintre proteine si carbohidrati se face pe perioade scurte, de maxim 2 saptamini si are ca scop slabirea rapida (dar incorecta) dictata de probleme stricte de sanatate.

Mierea este naturala, deci nu ingrasa?

FALS. Mierea este naturala si sanatoasa, dar contine fructoza si acelasi numar de calorii ca si zaharul (4 calorii / gram). Deoarece zaharul este cristalizat si ocupa volum mai mare se ajunge la ecuatia paradoxala : 1 lingurita zahar = 13 calorii, 1 lingurita miere = 22 calorii.

Mierea mai are si proprietatea de a stimula pofta de mincare, prin urmare este recomandata copiilor si persoanelor subnutrite sau care si-au pierdut apetitul. In cazul in care vreti sa folositi miere la indulcit, un virf de lingurita este suficient, pentru ca puterea de indulcire este de 4 ori mai mare decit a zaharului.

Zaharul brun este mai sanatos decit cel alb?

ADEVARAT. Zaharul brun este extras din trestia de zahar si este mai putin prelucrat si rafinat decit zaharul clasic obtinut din sfecla de zahar. Ca numar de calorii insa este identic.

Zaharina este cancerigena?

FALS. Nu a fost demonstrata stiintific aceasta teorie, insa principalul dezavantaj al zaharinei este acela de a schimba gustul preparatelor la temperatura inalta. Aparitia indulcitorilor sintetici pe baza de aspartam a rezolvat aceasta problema, acestia fiind stabili termic. Fructoza lichida este un alt indulcitor natural ce poate substitui cu succes zaharul.

Ciocolata pentru diabetici nu ingrasa?

FALS. In diabet, pacientii prezinta un deficit de insulina si deci nu au voie sa consume zahar. Dulciurile pentru diabetici sint facute cu fructoza pentru ca ea este mai noninsulinogena (nu determina descarcare in singe de insulina). Prin urmare, obiectivul acestor produse este de a nu contine zahar rapid si nu calorii mai putine. Ciocolata pentru diabetici poate avea uneori mai multe calorii decit cea normala.

Laptele cald baut seara te ajuta sa adormi?

ADEVARAT. Senzatia de foame si glicemia scazuta din singe au ca efect o stare de anxietate, irascibilitate, nervozitate, slabiciune musculara. Glucidele lente din lapte reusesc sa rezolve aceasta situatie, cu un aport caloric minim (100 calorii/cana), iar starea de bine ce urmeaza ne permite sa adormim.

O dieta fara dulciuri duce la depresie?

ADEVARAT. Serotonina este o substanta care se secreta la nivelul creierului si da „starea de bine”. Mesele bogate in carbohidrati cresc nivelul serotoninei, dar acelasi efect il putem avea si cu 1 portie de orez sau paste, nu este obligatorie felia de tort pentru a fi binedispusi. Si cealalta extrema este valabila, dietele proteice pe linga faptul ca duc la depresie, pofta de dulciuri creste extrem de mult si exista pericolul ca intr-un moment de slabiciune sa inghitim 2 ciocolate intregi.

Exista colesterol „bun“ si colesterol „rau“?

ADEVARAT. In sange exista LDL -colesterol asociat cu riscul crescut de boli cardiovasculare si se reflecta de obicei in valoarea colesterolemiei. Este un colesterol „rau“ a carui valoare nu trebuie sa depaseasca 200 mg/ml si care reflecta de obicei cantitatea de trigliceride (grasimi) pe care le mincam. Fractiunea „buna“ a colesterolului este HDL – colesterol cu rol de protectie cardiovasculara si cu valoare ideala de peste 50 mg/ml in singe.

Oul trebuie evitat pentru ca este bogat in colesterol?

FALS. Oul este un aliment complet ce contine proteine de inalta calitate (proteine etalon), numeroase vitamine (A, D, E, B) si fier alaturi de principala lui calitate – este colecistokinetic, adica duce la contractia vezicii biliare cu ..eliberarea de saruri biliare esentiale in digestie. Colesterolul din ou nu duce la cresterea colesterolului din singe, deci nu exista contraindicatie absoluta de a consuma oua in dislipidemii.

Anumite uleiuri nu au colesterol?

ADEVARAT. Colesterolul exista doar in produsele animale, ca urmare, nici unul din uleiurile vegetale nu contine colesterol. Sloganul “fara colesterol“ afisat de anumite etichete este pur publicitar, uleiurile nu contin colesterol, dar cantitatea de calorii este la fel de mare cu a grasimilor animale (unt, slanina).

Uleiul de masline este mai sanatos?

ADEVARAT. Uleiul de masline contine acizi grasi nesaturati cu rol protector pentru inima, in timp ce uleiul de floarea soarelui este bogat in vitamina E. O alta mare calitate a uleiului de masline este stabilitatea termica, adica posibilitatea de a fi incalzit la temperaturi foarte mari fara a-si modifica structura. Este corect prin urmare ca prajelile sa fie facute in ulei de masline, uleiul de floarea soarelui se descompune in produsi toxici – acetilcolina.

Margarina este mai sanatoasa decit untul?

FALS. Margarina este un produs inferior (si, evident, mai ieftin) obtinut prin solidificarea fortata a uleiurilor vegetale care sint transformate din starea lor naturala lichida in stare solida cu ajutorul hidrogenizarii. In jurul acestui proces pot aparea accidente din care rezulta acizi grasi in forma „trans“ care sint cancerigeni. Este de preferat sa consumam un unt de calitate superioara, bogat in vitamina A, D si E in cantitate mai mica decit sa apelam la margarina. Si nu uitati: caloriile sint aceleasi!

Uleiul de peste este sanatos?

ADEVARAT. Grasimea din peste este o grasime speciala ce contine acizi grasi nesaturati cu rol protector cardiovascular. Din pacate, la noi in tara nu se consuma suficient peste si de aceea este recomandat ca pestele si fructele de mare sa existe de cel putin 3-4 ori in meniul nostru saptaminal. De preferat pestele proaspat (nu conservele) si salbatic (nu de crescatorie), iar uleiul de peste trebuie folosit in cazuri de stricta necesitate, altfel poate duce la supraponderabilitate sau obezitate la adulti.

Alunele si nucile hranesc creierul?

ADEVARAT. 10 nuci sau alune consumate zilnic hranesc celula nervoasa si ne ajuta sa fim „mai destepti“

Exista alimente care cresc colesterolul?

FOARTE ADEVARAT. Acestea sunt zaharul rafinat, deci toate dulciurile, grasimile animale (slanina, unt, smintina), margarina, CAFEAUA si FUMATUL. Produsele care scad colesterolul sint: fructele, legumele, cerealele, soia, grasimea din peste, laptele si produsele lactate degresate, uleiul de porumb, masline, CEAPA, USTUROIUL SI ARDEIUL IUTE.

Branza nu ingrasa?

FALS. Brinza este cel mai mare pericol pentru silueta, ea contine pina la 80% grasime. O felie de cascaval este echivalenta cu 3 felii de paine, asa ca nu va amagiti mancand telemea cu rosii, nu o sa slabiti prea tare.

Uleiul de masline, campionul grasimilor sanatoase (monosaturate), este alimentul minune ce nu mai are nevoie de o descriere amanuntita a calitatilor sale.

Uleiul de masline este singurul ulei vegetal ce poate fi consumat imediat ce a fost obtinut de la presa, fara sa mai fie nevoie de decantare sau filtrare. De fapt, cu cat este mai putin procesat cu atat mai bine pentru noi. Prin urmare, pentru a beneficia de adevaratul ulei de masline, trebuie sa stim ca pe piata exista mai multe tipuri de uleiuri de masline, obtinute prin mai multe procedee si de calitati diferite. Cu putina atentie si ceva mai multe informatii, deoarece nu numai pretul poate face diferenta, am putea alege mult mai usor uleiul de masline de calitate superioara.

La raft, pe sticlele de forme si culori diferite si frumos etichetate, unde vom gasi negresit imprimate masline frumos coapte si crengute cu frunze perfect definite, ar trebui sa identificam tipul de ulei. Atunci cand cumparam vin de exemplu, pe langa culoare acordam o mai mare atentie detaliilor de pe eticheta ce tin de gust, an si eventual provenienta. Acelasi lucru ar trebui sa-l facem si cand alegem uleiul de masline.

In primul rand, exista 4 categorii importante de ulei de masline, in functie de procesul prin care a fost obtinut:

• Extra Virgin – considerat cel mai bun ulei de masline, fiind obtinut prin presare la rece (fara surse de caldura) si foarte putin procesat, cel mult mutat in vase in asteptarea imbutelierii. Este uleiul ce contine cei mai multi nutrienti, si cum putini dintre noi au avut ocazia sa guste uleiul de masline obtinut “in casa”, uleiul extra virgin pastreaza aroma, culoarea si gustul specific. In cele mai multe cazuri, sticla in care este imbuteliat este de culoare inchisa, putin opaca, deoarece uleiul trebuie protejat in primul rand de lumina. De asemenea, veti observa ca este mai “gros” decat un ulei obinuit, uneori chiar putin tulbure

• Virgin – obtinut prin presarea maslinelor pentru a doua oara

• Pure – uleiul este supus unor procese tehnologice, precum rafinarea si filtrarea, uneori este obtinut chiar si de la a treia presare a maslinelor si in mort cert sunt utilizate si surse de caldura, eventual alte procese chimice (depinde si de producator, de tara de provenienta). In cele mai multe cazuri, acest ulei rafinat primeste in compozitia sa si o cantitate redusa de ulei extra virgin. La raft, de cele mai mult ori apare doar cu denumirea simpla de ulei de masline, fara alte indicatii

• Light sau extra light – un ulei ce are foarte putin in comun cu uleiul de masline. De regula, acest ulei contine mai mult marketing decat ulei de masline, fiind obtinut de cele mai multe ori prin amestecarea altor uleiuri vegetale cu uleiul de masline ( si cine stie ce altceva). Este cel mai indicat sa evitam acet tip de ulei, indiferent cat de frumos este pretul sau cat de bine arata ambalajul

Cel mai mare producator de ulei de masline este Spania, urmata de Italia si Grecia, dar uleiul de masline este produs in toate tarile din bazinul mediteranean, iar in cantitai mai mici, in America sau Australia. Parerile sunt impartite in ceea ce priveste producatorul “celui mai bun” ulei de masline, cei trei mari producatori ducand adevarate razboaie media in promovarea produsului propriu.

Din pacate, pe piata oricarui produs apar si falsurile. Chiar si un fals bun este tot un fals. Nu este o noutate prezenta pe piata a produselor contrafacute, uleiul de masline nefacand exceptie.

Informatia corecta ne poate ajuta in alegerea unui produs de calitate

Dupa ce-am ales uleiul de masline, trebuie sa stim cate ceva si despre pastrarea acestuia, deoarece este un produs usor perisabil, mai ales uleiul extra virgin. Pe langa faptul ca trebuie consumat relativ repede dupa ce-a fost deschisa sticla, trebuie pastrat intr-un loc rece si uscat, unde nu ajunge lumina soarelui, dar nici frigiderul nu este recomandat, din cauza diferentelor de temperatura atunci cand se deschide si se inchide usa. Daca aveti norocul sa stati la casa si sa aveti amenajata o pivnita sau alt spatiu rece pentru alimente, este indicat sa pastrati aici uleiul de masline si doar o cantita mica la indemana in bucatarie (in pivnita, trebuie “tratat” precum vinul, deci departe de muraturi)

De asemenea, sticla trebuie pastrata curata la exterior, orice rest de ulei de pe sticla trebuie indepartat.

Gatim?

Ei bine, aici putem fi un pic rezonabili cu bugetul nostru si sa pastram uleiul extra virgin pentru consumul ca atare, in salate, sau cum obisnuiesc grecii, direct pe felia de paine proaspata sau pe legumele fierte.

Pentru prajit putem folosi uleiul “virgin” sau “pure”, eventual amestecat cu un alt ulei vegetal de calitate. In mancaruri, la pilafuri sau piureuri de exemplu, putem adauga la final ulei extra virgin si cu siguranta vom simti o diferenta placuta la gust.

Utilizari alternative ale uleiului de masline:

• Supliment-medicament: o lingura de ulei de masline (de preferat extra virgin) consumata dimineata pe stomacul gol sau inainte de masa, va face diferenta in regimul nostru alimentar, deci pentru sanatatea noastra. Pe termen lung, consumul de ulei de masline face minuni

• Frumusete: simplu sau in diferite combinatii cu alte produse naturale, uleiul de masline va face minuni pentru ten, par, unghii si gingii. Sugestii simple: masarea cuticulelor si a unghiilor cu ulei de masline, masarea usoara a gingiilor iritate sau a buzelor crapate, utilizarea uleiului de masline in compozitia mastilor facute in casa pentru ten sau par, simpla aplicare pe pielea sensibila sau iritata

• Probleme la barbierit? Sunt printre noi persoane care pur si simplu nu gasesc o crema sau spuma de ras care sa-i ajute in acest proces simplu. Uleiul de masline aplicat pe piele inainte si dupa ras va face din barbierit o munca mult mai usoara si mai putin dureroasa

• La baie, puteti pune cateva linguri de ulei de masline sub jetul de apa in timp de pregatiti cada si veti constata ca pielea va deveni mult mai catifelata. Acest obicei ar trebui sa devina rutina mai ales in baia bebelusilor

• Indepartarea petelor sau a urmelor de machiaj de pe piele prin simpla masare a zonei cu un tampon de vata imbibat cu putin ulei de masline

• Prebleme din cauza cerceilor? Fie din cauza metalului sau mici accidente, putem masa lobul urechii cu o picatura de ulei si suntem ca si vindecati (cercelul trebuie indepartat obligatori pana se vindeca)

• Tratarea rapida a arsurilor superficiale. Putin ulei de masline aplicat pe pielea arsa si suntem ca si scapati de iritatii, durere sau basici

• Gat iritat sau tuse usoara. Inghitim o lingura de ulei de masline si o vreme vom evita lichidele sau alimentele

• Iritatii ale pielii, intepaturi de insecte sau chiar iritatia produsa din cauza scutelui, toate pot fi tratate usor cu ajutorul uleiului de masline

… si lista de beneficii poate continua mult si bine. Un lucru este cert : NU trebuie sa ne lipseasca din casa uleiul de masline !

Si longevitatea se invata, ca orice lucru de pe pamant.

SANATATE :

1. Mizati pe ceaiul verde. Ceaiul verde este o bautura traditionala in China , tara care numara o multime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetatorii de la ” Medical College of Ohio ” au descoperit in 1997 ca pe langa antioxidantii continuti, ceaiul verde inhiba formarea si dezvoltarea celulelor canceroase.


2. Adoptati o pisica. Karen Allen, cercetator in medicina la Universitatea Buffalo (Statele Unite), afirma ca “pisica joaca rolul de tampon asupra efectelor patogene ale stresului”. O pisica in casa inseamna, deci, scaderea tensiunii arteriale – ca urmare – si a riscurilor unei boli cardiace.


3. Descoperiti algele tineretii vesnice. Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de oligoelemente si de acizi grasi esentiali, ale caror proprietati in prevenirea imbatranirii nu mai trebuie demonstrate. Rezultatul: o cura cu spirulina(capsule) aduce un surplus de tonus si de vitalitate.


4. Imitati albinele si convertiti-va la miere si polen. Un studiu recent efectuat intr-un spital din New York a demonstrat ca ele actioneaza pozitiv asupra colesterolului si a trigliceridelor. Este de retinut ca speranta
de viata la apicultori este superioara celei a populatiei in general.


5. Crutati-va partenerul / partenera. 5% din cazurile de cancer pulmonar se datoreaza fumatului pasiv, cand fumator este tovarasul de viata sau colegii de birou. Un studiu american a constatat o crestere cu 23% a mortalitatii coronariene la barbatii nefumatori, casatoriti cu femei fumatoare.


6. Tineti sub control tensiunea arteriala. Odata cu imbatranirea, tensiunea arteriala afecteaza tot mai mult speranta de viata. Prevenirea ei se bazeaza pe reguli de viata bine cunoscute: exercitiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu masura si, la nevoie, reducerea excesului de greutate.


7. Beti apa cu paharul mare. Cercetatorii americani au demonstrat ca peste 5 pahare cu apa baute zi de zi reduc cu 60% riscul afectiunilor cardiace.


8. Atentie la insulina! Hormon-cheie al metabolismului – adica al utilizarii energiei alimentare, insulina accelereaza procesul de imbatranire, atunci cand este produsa in cantitate prea mare.Morala: zaharul putin va mentine tineri. Mancati miere!


9. Supravegheati-va ereditatea. Fiecare dintre noi este dotat cu o mostenire genetica pe care ar trebui sa o studiem indeaproape, pentru ca adeseori prezentam aceleasi predispozitii la o boala sau alta ca si parintii sau bunicii nostri.


10. Spalati-va pe maini. O igiena reprosabila a mainilor (4 spalari pe zi) va permite sa contractati cu 25% mai putine guturaiuri si cu 50% mai putine gastroenterite, comparativ cu persoanele care se spala pe maini o singura data pe zi.


11. Faceti siesta. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a demonstrat ca o siesta facuta la mijlocul zilei poate face sa dispara semnele de oboseala a creierului si sa sporeasca performantele de memorie. Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu 20% a capacitatii de invatare la persoanele care pot sa doarma in orele de pranz.


12. Evitati medicamentele combinate. Cardiacii care iau medicamente pentru inima, dar si aspirina, prezinta un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decat cei care evita aceasta combinatie – arata un studiu efectuat recent in Scotia pe 7000 de subiecti.


13. Inveliti-va. Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille , scaderea brusca de temperatura sporeste cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.


14. Curatati tastatura calculatorului. Bacteriologii de la Universitatea din Arizona au constatat ca aceasta contine – in medie - 25.000 de germeni microbieni, adica de 300 de ori mai mult decat colacul toaletei de la o
institutie publica.


15. Testati unul din secretele sanatatii detinute de Kneipp: mergeti cu picioarele goale prin iarba uda de roua (atentie la viespi!). Acest pastor din secolul 19, precursor al terapiilor alternative, o facea in fiecare dimineata, pentru antrenarea rezistentei fizice.


16. Incercati homeopatia. Studiile tind sa demonstreze tot mai mult ca homeopatia face sa dispara numeroase simptome, mai ales cele ale fibromialgiei, adica oboseala cronica, de care sufera 1-2% din totalul
populatiei de pe glob.


ALIMENTATIE:

17. Ciocniti paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts , consumul zilnic de vin (1 pahar) prelungeste speranta de viata cu aproape 30%.


18. Limitati consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atentia oamenilor de stiinta asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui sa ingereze mai mult de 120 g de carne de vita pe saptamana.


19.Consumati otet de mere. Utilizarea ca remediu a otetului de mere a fost popularizata de un medic american din Vermont , dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea exceptionala a persoanelor care-l consumau si a inceput sa il prescrie pacientilor sai (in doze moderate) datorita virtutilor sale drenante.


20. Mancati ciocolata. Prestigiosul “British Medical Journal” a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecti, demonstrand ca cei care consumau o cantitate mica de ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalitatii era mai scazut cu 36% decat la cei care nu consumau ciocolata deloc.


21. Nu neglijati usturoiul! Dupa ce-au descoperit un numar foarte mare de centenari in comitatul Jinshan, specializat in cultura usturoiului, cercetatorii chinezi au ajuns la concluzia ca acesta prelungeste viata.
Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arteriala.


22. Consumati nuci, tofu si fasole. Cercetatorii din Toronto au descoperit faptul ca la persoanele care au introdus timp de o luna in alimentatia lor obisnuita, nuci, tofu si fasole, nivelul colesterolului a scazut cu 30%.


23. Nu sariti peste micul dejun! La persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata, cazurile de obezitate sunt cu 44% mai putine decat la cele care se abtin.


24. Consumati banane in fiecare zi. O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!


25. Consumati mere in fiecare zi. La persoanele care cedeaza in mod regulat tentatiei de a musca dintr-un mar, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decat la persoanele care rezista acestei tentatii.


26. Consumati salata zilnic. Foile de salata verde contin luteina, o substanta din familia carotenoidelor, puternici antioxidanti. Luteina pare sa joace un rol benefic pentru sanatatea inimii si pentru sistemul imunitar.


27. Savurati desertul “anti-imbatranire”. Luati doi pumni de fructe rosii (cirese, capsuni, zmeura, coacaze etc.) si stropiti-le cu lapte acru. Indulciti desertul – dupa gust cu miere si veti obtine un adevarat regal de flavonoide, substante care combat oxidarea, cea care ne imbatraneste celulele.


PSIHOLOGIE

28. Plangeti! Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni daunatoare sanatatii. Unii afirma chiar ca longevitatea femeilor s-ar datora capacitatii lor de a elimina toxinele plangand.


29. Imbratisati copacii. Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive. Strangand in brate un copac, va reincarcati cu energie vitala.


30. Iesiti din cochilie. Activitatile sociale si relationale imbunatatesc speranta de viata: persoanele mai active social fumeaza mai putin, mananca mai sanatos, fac regulat exercitii fizice si stiu sa vorbeasca despre problemele lor.


31. Priviti partea buna a lucrurilor. Optimistii traiesc mai mult decat pesimistii si prezinta mai putine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, sa sporeasca numarul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale organismului impotriva bolilor.


32. Recitati poezii. Cercetatorii elvetieni au demonstrat ca persoanele care recita poezii cate o jumatate de ora in fiecare zi isi reduc considerabil nivelul de stres si deci si riscurile unor maladii cardiace.


33. Studiati. Cercetatorii californieni au descoperit faptul ca femeile cu bacalaureat sau studii superioare sunt mai putin predispuse la bolile de inima decat tovarasele lor mai putin instruite.


34. Bizuiti-va pe inteligenta. De curand, oamenii de stiinta englezi au publicat un studiu legat de relatia dintre coeficientul de inteligenta (IQ) si longevitate. Conform rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenti au cele mai mari sanse sa moara ultimii.


35. Oferiti-va o planta verde. Persoanele care locuiesc in zona rurala au o speranta de viata superioara celei a orasenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat ca populatia urbana care traieste in apropierea spatiilor verzi imbatraneste mai greu.


36. Mama. Un studiu al Scolii medicale de la Harvard a demonstrat ca persoanele in relatii “reci” cu mamele lor sunt cu 91% mai la risc de a contracta o boala grava, in perioada vietii adulte.


37. Fiti credinciosi. Mersul regulat la biserica sporeste speranta de viata, conchide “Jurnalul international de psihiatrie si medicina”. Deosebit de eficienta pentru destresarea organismului si deculpabilizarea sufletului, frecventarea lacasurilor de cult protejeaza de asemenea digestia si respiratia.


38. Asterneti-va sentimentele pe hartie. Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din Baltimore va informeaza: “Trei minute pentru a exprima cateva ganduri intr-un jurnal sau cateva cuvinte adresate in scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma starile de stres”. Dovada? Dupa 4 luni de incitare la scris, 47% din pacientii astmatici aflati in tratamentul ei au manifestat o ameliorare a simptomelor.


39. Mergeti la cinema .Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult – acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionatii de manifestari culturale au atins, efectiv, suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste distractii stimuleaza functionarea sistemului imunitar!


40. Visati. Conform neurologilor, visele servesc la stabilirea unor legaturi intre amintirile inmagazinate de creier pe parcursul zilei si amintirile mai vechi. Pentru psihanalisti, visele exprima aspecte neglijate ale personalitatii noastre. in ambele cazuri, visarea este o cale de a fi in armonie cu noi insine, deci de a evita irascibilitatea si tulburarile de comportament care pandesc persoanele private de somn.

Putina istorie

Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios. Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes.

In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla.

In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla.

In Romania, sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure. Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale. Este adevarat!

Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla. Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani. Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.

Fisa biografica.

Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina.

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier.

Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari.

Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism.

Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele.

TRATAMENTE INTERNE.

* Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.

* Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.

Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)

* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.

* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara). Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
* Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.

* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.

* Dezintoxicare – un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.

* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..

* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.

* Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.

* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.

* Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.

* Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.

* Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa.

TRATAMENTE EXTERNE

* Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.

* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.

* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.

* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.

* Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).

Test de sanatate cu suc de sfecla

Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei. Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.).

Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.

Vin tonic din sfecla.

In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste “7 pahare”. Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi. Cantitatea – 1750 ml – reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani. Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.

SFECLA si CANCERUL.

Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii.

Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore. Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii.

Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins. In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize.

Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate. Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.

Imprieteniti-va cu ea! Este o garantie de sanatate pe termen lung!

Ce este laptisorul de matca

Sub denumirea de “laptisor de matca” este cunoscuta o secretie a unor glande (hipo-faringeale) ale albinelor lucratoare. Aceasta secretie are o culoare alba-galbuie, este usor vascoasa, omogena, aducand foarte bine ca aspect cu laptele condensat. Cu laptisor de matca este hranit puietul de albine lucratoare, in primele trei zile de viata, dar si albina-regina (matca) a stupului, care asigura perpetuarea intregii colonii, de unde si numele acestui produs.

Conform nutritionistilor care i-au studiat proprietatile, laptisorul de matca este si cel mai puternic aliment-medicament din lume. Compozitiei chimice a acestui elixir al stupului i-au fost consacrate zeci si sute de studii, dar adevarul este ca inca se stie foarte putin despre continutul acestei paste albe-cremoase, secretata de albine. in principiu, laptisorul de matca este compus din 67% apa, 12,5% proteine, 11% zaharuri simple, 5% acizi grasi, vitamine din complexul B (B5 si B6, in special), minerale, enzime, hormoni, substante cu efecte antibiotice si antivirale. Ei bine, ultimele substante enumerate, adica hormonii (de fapt este vorba despre pro-hormoni, niste precursori ai hormonilor umani), enzimele si substantele antimicrobiene, sunt cele mai putin cunoscute si, totodata, cele care fac din laptisorul de matca un remediu cu o intensitate a actiunii terapeutice neobisnuit de mare. Cert este ca aceste substante sunt atat de valoroase, incat au declansat o adevarata revolutie in medicina. Ca urmare a acestei revolutii, si consumul acestui remediu a crescut, in prezent fiind comercializate, intr-o tara cum ar fi Japonia (unde s-au facut si cele mai importante experimente cu acest produs), anual, nu mai putin de 250 de tone de laptisor de matca. si aceasta, in conditiile in care laptisorul de matca este rar si scump, un stup producand intr-un intreg an cateva sute de grame din acest remediu.

Cum se administreaza

Trebuie spus ca rezultatele exceptionale obtinute in ultimii ani prin administrarea laptisorului de matca in diferite afectiuni sunt datorate, in primul rand, schimbarii opticii in ceea ce priveste administrarea acestui produs. Pana de curand, doza zilnica unanim acceptata din acest remediu era de 0,2 g, iar administrarea se facea mai ales sub forma de pastile cu laptisor de matca liofilizat (deshidratat) sau conservat in diferite forme. Aceste conceptii s-au schimbat total in ultimii ani, si aceasta datorita unor cercetatori cum ar fi dr. Shoei Furukawa si dr. Noriko Hattori din Japonia, dr. Stefan Bogdanof din Elvetia si, nu in ultimul rand, dr. Cristina Aosan din Romania. Acesti medici au demonstrat, in primul rand, ca pana de curand, laptisorul de matca a fost subdozat, cantitatea de 0,2 g pe zi fiind prea mica pentru a obtine rezultate terapeutice bune si fiind, totodata, insuficient fundamentata stiintific. in prezent, se administreaza cu succes si, important, fara nici un fel de reactii adverse, doze care pornesc de la 1 g (adica de cinci ori mai mari decat cele acceptate initial!) si ajung pana la 5 g sau mai mult. in plus, s-a observat ca laptisorul de matca liofilizat sau conservat in diferite forme da rezultate incomparabil mai slabe fata de laptisorul de matca crud, mai greu de depozitat (necesita o temperatura constanta de 1-4gr.C), dar foarte complex si puternic din punct de vedere terapeutic. Asadar, pentru a obtine efectele terapeutice cu totul deosebite despre care vom vorbi in acest articol, se recomanda administrarea a 1-5 g pe zi de laptisor crud de matca, in cure de 30-90 de zile, urmate de 10-30 de zile de pauza. (in anumite cazuri exceptionale, vom vedea ca se pot administra doze mult mai mari din acest produs, dar pe perioade scurte si cu pauze lungi intre ele.) Laptisorul crud de matca se ia pe stomacul gol, cu minimum un sfert de ora inainte de a manca.

Afectiuni prevenite cu laptisor de matca crud

* Osteoporoza dupa varsta de 45 de ani se recomanda, de doua ori pe an, cate o cura de laptisor de matca, cu o durata de doua luni, timp in care se consuma cate 1 g pe zi din acest remediu. El stimuleaza si sustine activitatea ovarelor, favorizand secretia de estrogen, hormon implicat direct in procesele de asimilatie a calciului si care, atunci cand este secretat in organism in cantitati insuficiente, determina aparitia osteoporozei. De altfel, laptisorul de matca insusi are efecte estrogene, ceea ce il face sa fie recomandat si in urmatoarea categorie de afectiuni:

* Sindromul de post-menopauza intr-un studiu prospectiv, facut in anul 2004, sub conducerea dr. D. Georgiev, la Spitalul de Obstetrica si Ginecologie din Sofia, unui numar de 55 de femei ajunse deja la menopauza le-a fost administrat laptisor de matca, cate 0,5-1 g pe zi, pe o perioada de 90 de zile. Investigatiile clinice si analizele complete le-au fost facute inainte si dupa aceasta cura, rezultatele fiind mai mult decat promitatoare. Afectiuni specifice sindromului de post-menopauza, cum ar fi hirsutismul, tulburarile cardiace, osteoporoza, tulburarile circulatorii, vaginitele atrofice, au fost stopate ori s-au ameliorat. Mai mult, starea psihica a majoritatii femeilor care au participat la studiu s-a imbunatatit considerabil, fiind ameliorate depresia si astenia, in special.
* Boala canceroasa o substanta numita prescurtat 10-HDA (adica acidul 10-hidroxi-2-decenoic), care este continuta doar de catre laptisorul de matca in stare cruda, are efecte exceptionale de prevenire si de combatere a bolii canceroase cu diferite localizari. Ce face aceasta substanta? Pur si simplu impiedica procesul de vascularizare a tumorilor, impiedicand astfel cresterea si proliferarea acestora. Se recomanda 1-3 cure pe an, cu o durata de 60 de zile, timp in care se consuma cate un gram de laptisor crud de matca pe zi. in timpul acestei cure se va tine, de preferinta, un regim vegetarian, cu multe cruditati, menit sa pregateasca si sa faca favorabil terenul pentru actiunea anti-tumorala a acestei substante.
* Cancerul de prostata pentru prevenirea cancerului la prostata se recomanda in general aceleasi cure de la boala canceroasa. in cancerul de prostata, laptisorul de matca are un efect cu totul special, datorita faptului ca pe langa efectul antitumoral direct, are si o actiune de reglare hormonala, foarte importanta in cancerul cu aceasta localizare.
* Ateroscleroza studii clinice si de medicina experimentala facute de catre medicul James Vittek de la Colegiul de Medicina din New-York, Sectia de Endocrinologie, in anul 1995, au demonstrat faptul ca laptisorul de matca administrat vreme de 30-60 de zile scade nivelul colesterolului si al trigliceridelor, previne depunerea acestora pe vasele de sange. Se recomanda, asadar, cura in care se administreaza cate 1-2 g de laptisor de matca pe zi, pe stomacul gol, inaintea meselor principale. Tratamentul va dura minimum 30 de zile (maximum 60 de zile) si va fi reluat de pana la de trei ori pe an.
* Infarct miocardic pe langa faptul ca reduce colesterolul si trigliceridele, ca previne formarea placilor de aterom (datorita efectului anti-oxidant), laptisorul de matca are si efect hipotensor si vasodilatator. Persoanele cu probleme cardiace ar trebui sa faca, mai ales in perioadele de stres intens, tratament cu laptisor de matca, in cure de 60 de zile. Pe parcursul tratamentului se iau cate 2 g din acest remediu pe zi, pe stomacul gol, pentru prevenirea infarctului miocardic.
* Sensibilitate la gripa, la infectii in general administrarea laptisorului de matca are efect antiviral direct, stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente. Se recomanda curele scurte, de 7 zile, timp in care se administreaza cate 2-4 g pe zi. Este o terapie excelenta pentru profilaxia gripei, mai ales in perioadele de epidemie.
* Dementa senila se tin de trei ori pe an cure de 60 de zile, timp in care se administreaza cate 2 g de laptisor de matca zilnic. Acest tratament este in mod special recomandat incepand cu varsta de 50 de ani, cand sistemul nervos incepe sa fie mai intens afectat de catre procesele degenerative.

Tratamente interne

* Scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica (boala Charcot sau Lou Gehrig) sunt afectiuni atat de grave si in care s-au obtinut rezultate terapeutice atat de spectaculoase cu ajutorul laptisorului de matca, incat vom vorbi despre tratamentul lor separat in cadrul acestui articol. Din cunostintele mele, cele mai bune rezultate pe plan mondial apartin unui medic roman, care foloseste laptisorul de matca (impreuna cu alte produse ale stupului), intr-o maniera pana de curand considerata neobisnuita: se administreaza o doza zilnica de 8-10 g, vreme de 1 saptamana, apoi se face o pauza de 4 saptamani, dupa care tratamentul se reia.

* Depresie, stari depresiv-anxioase de cativa ani, firmele farmaceutice care produc antidepresive de sinteza sunt “terorizate” de o… planta, mai exact de sunatoare, care a devenit in Europa cel mai bine vandut remediu contra acestei afectiuni si aceasta, in detrimentul medicamentelor de sinteza. Ei bine, laptisorul de matca se pare ca are efecte antidepresive mai intense decat chiar sunatoarea si este, la fel ca si aceasta, lipsit de efecte adverse majore. Pacientii depresivi sau depresiv-anxiosi care iau laptisor de matca isi recapata treptat tonusul psihic si mental, apetitul alimentar si somnul revin la normal, dispar starile astenice. inca nu se stie exact mecanismul de actiune al acestui produs apicol, insa majoritatea cercetatorilor tind sa creada ca, sub actiunea sa, scoarta cerebrala incepe din nou sa secrete si sa elibereze, in cantitati suficiente, in organism, neurotransmitatorii care induc stari de optimism si tonus psiho-mental. Se tin cure de 30 de zile, timp in care se iau zilnic 2-4 g de laptisor de matca crud, dupa care se face o pauza de 1-2 saptamani, apoi tratamentul se poate relua.
* Sindromul oboselii cronice se tine o cura de trei luni, timp in care se iau 1-3 g de laptisor de matca pe zi (se incepe cu doze mai mici, de 1 g). Se pot face maximum doua asemenea tratamente, fiecare cu o durata de 3 luni pe an, intre ele lasandu-se in mod obligatoriu o pauza de 1 luna. Acest produs al stupului este printre cele mai puternice energizante naturale cunoscute, ajutand la recapatarea capacitatii de munca, la imbunatatirea unor functii cognitive (cum ar fi atentia, capacitatea de concentrare, memoria), la normalizarea somnului.
* Dependenta de droguri eficienta laptisorului de matca a fost de curand descoperita in acest domeniu, maniera de administrare, dar si rezultatele obtinute uimind, pur si simplu, pe medicii care au aflat modul empiric de folosire a acestui produs apicol in randul… narcomanilor. in primul rand, laptisorul crud de matca se foloseste pentru iesirea din sevraj administrarea unei doze-soc de 25 g (de peste o suta de ori mai mare decat cea considerata normala pana de curand!) aduce dupa sine, adesea, disparitia simptomelor acute (tremuraturi, agitatie psihomotorie, incoerenta mentala etc.). Administrat in doze ceva mai mici, cate 2-5 g zilnic (se incepe cu doza maxima, care apoi va fi scazuta progresiv), vreme de trei luni, laptisorul de matca este de un folos extraordinar in timpul curei de dezintoxicare si de eliminare completa a dependentei de droguri. inca se stiu foarte putine lucruri despre efectul acestui remediu in cazul dependentei de alcool, care este mult mai raspandita, insa se pare ca si aici “functioneaza”, cu un succes extraordinar, schema de administrare prezentata anterior.
* Alzheimer laptisorul de matca are un continut ridicat de acetilcolina, o substanta esentiala in transmiterea impulsurilor nervoase si a carei administrare a dat rezultate bune in prevenirea si in tratamentul acestei afectiuni. Mai mult, cercetari recente facute in Japonia au demonstrat ca administrarea laptisorului crud de matca stopeaza procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central si chiar ajuta la refacerea celulelor distruse. Se recomanda curele cu o durata de 10 zile, timp in care se iau cate 5-10 g de laptisor de matca pe zi, dupa care se face o pauza de 20 de zile, apoi tratamentul se reia. in total, se fac sase asemenea cure cu laptisor matca, urmate de pauzele aferente, pe parcursul unui an.

* Hepatita administrarea zilnica a laptisorului crud de matca a dat rezultate foarte bune in tratarea acestei afectiuni, fie ea acuta, cronica sau cronica-evolutiva. Cele mai bune efecte s-au remarcat in hepatitele virale (A, B, C etc.), unde dupa administrare s-a observat cresterea raportului albumina/globulina, scaderea transaminazelor, imbunatatirea starii generale a pacientului. Se fac tratamente cu o durata de 90 de zile, timp in care se iau cate 3 g de laptisor de matca zilnic, dimineata, inainte de a manca. Dupa o cura, se face o pauza de 30-45 de zile, dupa care administrarea laptisorului crud de matca se poate relua.
* Anemie sub actiunea laptisorului crud de matca, in organismul uman se observa o intensificare a procesului de formare a globulelor rosii. Studii prospective au aratat si ca, administrat in doze suficiente, acest produs al stupului ajuta la eliminarea defectelor morfologice ale hematiilor si previne procesele anormale de distructie a acestora. Se tin cure de 4 saptamani, vreme in care se iau cate 2-5 g de laptisor de matca zilnic (cantitatea creste direct proportional cu gravitatea anemiei).
* Miopie, miopie progresiva un studiu facut in anul 2008 de catre prof. dr. Jurate Jankauskiene, de la Clinica de Oftalmologie a Universitatii Kaunas din Lituania, pe un numar de 25 de pacienti cu miopie, a demonstrat ca administrarea laptisorul de matca produce imbunatatiri notabile in aceasta afectiune. Pacientii care au luat acest remediu au prezentat dupa 60 de zile de tratament o acuitate vizuala mai buna si o mai mare sensibilitate la contrast. Se administreaza cate 1 g de laptisor crud de matca, in fiecare zi, pe o perioada de 2-3 luni.
* Degenerescenta maculara aceeasi doamna doctor Jurate Jankauskiene a prezentat, la congresul de la Passau, si un studiu care demonstreaza efectul extraordinar al laptisorului crud de matca in stoparea si ameliorarea acestei afectiuni, foarte dificil de tratat altfel. Sensibilitatea pacientilor in campul vizual central, dar si acuitatea vizuala a acestora a crescut in medie cu 10 procente, dupa doar 30 de zile de tratament cu acest produs al stupului. Administrarea se face in mod identic cu cea de la miopie, descrisa anterior.
* Diabet de tip 2 una din cele mai importante utilizari ale laptisorului crud de matca este in aceasta afectiune, unde scade in mod spectaculos rezistenta la insulina a organismului. Practic, sub actiunea acestui remediu, pancreasul nu mai este “biciuit” pentru a secreta mai multa insulina, nu se intervine nici cu remedii exterioare menite sa scada glicemia (ceea ce ar da un anumit nivel de dependenta), ci pur si simplu este ajutat organismul sa se “descurce” mai bine cu insulina pe care deja este capabil sa o secrete. Astfel, o cura de doua luni, timp in care se iau cate 1-3 g din acest remediu pe zi, conduce la scaderi semnificative ale valorilor glicemiei, efectul pastrandu-se vreme de mai multe saptamani si dupa incheierea tratamentului.
* Infertilitate la barbati, impotenta administrarea laptisorului crud de matca creste nivelul testosteronului in sange, actiune terapeutica utila barbatilor cu probleme de fertilitate sau de potenta, aparute pe fondul problemelor endocrine. Se administreaza cate 2 g de laptisor crud de matca pe zi, pe o perioada de 90 de zile.
* Infertilitate la femei s-a demonstrat prin studii de medicina experimentala si clinica faptul ca acest remediu creste nivelul hormonului luteinizant in sange (hormonul luteinizant ajuta ovulatia), fiind extrem de util in cazul femeilor care se confrunta cu amenoree, oligomenoree, ciclu menstrual neregulat, insuficienta ovariana etc. Se fac tratamente cu o durata de 28 de zile, timp in care se iau cate 1-2 g de laptisor crud de matca zilnic. Se face apoi o pauza de alte 28 de zile, dupa care tratamentul se reia, in total facandu-se sase asemenea cure. Fara doar si poate, laptisorul de matca este printre cele mai bune remedii cunoscute contra infertilitatii feminine.
* Avort spontan acest produs apicol creste nivelul progesteronului in sange, hormonul care ajuta la mentinerea sarcinii. Cu o luna inainte de procreere si in primele doua luni de sarcina se ia cate un gram de laptisor de matca pe zi, pe stomacul gol, cu 30 de minute inaintea mesei principale.
* Menopauza prematura se face o cura de trei luni, timp in care se va lua laptisor crud de matca in doze progresive. in prima luna se va lua 1 g pe zi, in a doua luna 2 g pe zi si in a treia luna, 4 g pe zi. Se fac doua astfel de tratamente pe an, ambele cu o durata de trei luni si cu o pauza de minimum 30 de zile intre ele.
* Reumatism (artrita, poliartrita reumatoida, artroza cu diverse localizari) se tin cure cu o durata de 30-45 de zile, timp in care se iau cate 1-3 g de laptisor crud de matca pe zi. Acest remediu stimuleaza glandele suprarenale sa secrete cortizon cu efect antiinflamator, stopeaza procesele degenerative la nivelul articulatiilor, favorizeaza refacerea tesuturilor cartilaginoase din articulatii.
* Fracturi se face o cura de 45 de zile, timp in care se iau cate 2 g de laptisor crud de matca in fiecare zi, pe nemancate. Administrarea acestui produs apicol stimuleaza formarea calusului (tesutul osos de cicatrizare), grabind procesele de refacere a oaselor dupa fracturi si scurtand perioada de vindecare.

Tratamente externe

Motilitate redusa a spermatozoizilor un studiu clinic, facut de doi medici egipteni, dr. A. Abdelhafiz si J. Muhamad, si publicat in 2008 in “International Journal of Gynecology & Obstretics”, s-a bucurat de o audienta exceptionala. Ei au creat un amestec de laptisor de matca si miere, combinate in proportia 1:2, din care se aplica 5 ml (o lingurita), intravaginal, inaintea contactului sexual destinat procreerii. Studiul a fost facut pe 99 de cupluri, care au fost impartite in doua grupe: prima grupa a folosit amestecul de miere si laptisor crud de matca, iar a doua grupa a urmat procedurile standard ale inseminarii artificiale intrauterine. in mod neasteptat, cu ajutorul tratamentului cu laptisor crud de matca, cei doi medici au imbunatatit rata fertilizarii cu 8,1% fata de cazul procedurii clasice, la barbatii care sufereau de astenospermie.

Laptisorul de matca si frumusetea

Administrarea interna a laptisorului crud de matca are efecte cu totul exceptionale pentru infrumusetarea pielii. Sub actiunea acestui remediu s-a remarcat:

* normalizarea secretiei glandelor sebacee, element de maxima importanta pentru tratarea acneei si a tenului seboreic.
* stimuleaza metabolismul celulelor epidermale, ceea ce ajuta la cicatrizarea mai rapida si estetica a unor leziuni ale pielii.
* creste secretia de estrogen a organismului, ceea ce face pielea mai fina, mai catifelata si mai elastica.
Aplicat extern, sub forma de lotionari, facute cu ajutorul unei spatule (poate fi si coada unei linguri), inmuiata in acest produs, laptisorul de matca are efecte intineritoare deosebite asupra pielii. Pielea se unge cu acest laptisor de matca in strat foarte subtire, apoi se lasa timp de 15 minute, timp in care se va inrosi usor si nu va speriati se va strange, producand niste zbarcituri deloc placute vederii. Dupa cele 15 minute se curata tenul cu apa calduta (cea mai buna in acest scop este apa de ploaie sau obtinuta din zapada) si se lasa sa se usuce. in cateva ore pielea va deveni in mod evident mai fina si mai stralucitoare. Dupa mai multe astfel de aplicatii, facute la interval de 1-2 zile, apar si alte fenomene placute, cum ar fi disparitia unor riduri, a unor pete, pigmentatii anormale, etc.

Precautii si contraindicatii

Principala precautie si, totodata, o contraindicatie in utilizarea laptisorului de matca este alergia la produsele apicole. Persoanele care au predispozitii alergice vor lua in primele trei zile de tratament cantitati foarte mici din acest produs (0,1 g, adica un varf de lingurita zilnic), oprindu-se din administrarea laptisorului de matca daca observa simptome cum ar fi mancarimi in zona buco-faringiana, tulburari digestive, dificultate in respiratie si hipersecretie pe caile respiratorii, eruptii cutanate.

Poveste cu un canar si o tigaie

A fost odata ca niciodata un procedeu de verificare a toxicitatii materialului din care este fabricata o tigaie pentru prajit. Procedeul era urmatorul: se lua tigaia si se punea la incalzit pe foc. Fara nici o substanta in ea. Deasupra tigaii, la o inaltime suficient de mare astfel incat caldura se nu fie simtita, se atarna o colivie cu un canar.

In acest mod, vaporii de aer ridicati din tigaia ce se incalzea pe foc ajungeau la canar, dar fara sa fie calzi. Insa substantele pe care le emana metalul la caldura ajungeau in colivie. La anumite tipuri de tigai, canarul murea.

Explicatia: canarul este o pasare exrem de sensibila la substantele toxice din aer.
Cand este pe foc, un metal se descompune. Evident, la o anumita temperatura. Insa aceasta temperatura de prag conteaza foarte mult. Este normal ca, daca tigaia este lasata pe foc fara nimic in ea un timp indelungat, ea sa se arda si sa se descompuna chiar pana la scrum. Insa in cazul gatitului, exista materiale la care temperatura de prag nu este niciodata atinsa.

In zilele noastre, povestea nu mai este spusa niciodata.. Deci nici pusa in practica de catre producatori. Insa, din fericire, exista asociatii care se ocupa cu acest lucru si care trag un semnal de alarma.

Dintre toate tipurile de tigai folosite astazi in bucatariile noastre, cele mai practice ni se par a fi cele de teflon – pentru ca ele au un strat antiaderent care impiedica mancarea sa se lipeasca de ele. Insa acest avantaj aduce cu sine un mare minus – tigaile sunt toxice. Intr-un interval de 2 pana la 5 minute deasupra focului, stratul protector de teflon de pe o tigaie se descompune, emanand substante toxice care sunt puse de mult in stransa legatura cu boli cum ar fi cancerul, dar si alte afectiuni.

Una din substantele toxice din componenta teflonului se numeste ammonium perfluorooctanoate, si este cunoscuta sub denumirea de C-8. Aceasta substanta se mai gaseste si in alte produse, sub denumirea de teflon sau nu: in varul lavabil cu teflon, in detergentul de rufe care nu lasa petele sa adere la tesatura, in materialele care nu lasa murdaria sa adere la tesatuta.

Substantele toxice din componenta teflonului sunt absorbite in organism in 3 moduri – prin inhalare, prin piele si prin ingerare o data cu mancarea gatita in vasul de teflon. Cel mai grav la ora actuala este faptul ca din ce in ce mai multe vase si ustensile pentru gatit sunt acoperite de teflon.

Pentru ca firmele producatoare de vase din teflon aduc in fata numai avantajele, iata o lista de motive pentru renuntarea la teflon:

1. Vasele de teflon sunt scumpe si se strica repede. Chiar si intretinute corect, isi modifica forma in timp de la caldura.

2. Vasele de teflon se zgarie.

3. Mancarea gatita la cuptor nu se prinde de vas, din orice material ar fi aceasta.

4. In cazul aluaturilor gatite la cuptor (prajituri etc), orice vas pregatit corespunzator (uns cu unt/tapetat cu faina etc) face fata “provocarii” in mod admirabil.

5. Exista pe piata si alte tipuri de vase de gatit decat cele de teflon.

Alternative la tigaia de teflon (in ordinea crescatoare a toxicitatii):

1. Vasele de yena/sticla. Sticla nu se descompune in nici un mod la gatit.

2. Vasele de fonta (din ce in ce mai rare pe piata, si mai scumpe).

3. Vasele de otel inoxidabil.

4. Vasele de aluminiu – desi si aluminiul se descompune si poate cauza probleme in aceeasi arie – cancer, tumori etc, este de preferat in fata teflonului.

Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente

Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde “petros” inseamna piatra, iar “selinon” telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de… telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma.

In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite “deochiuri” sau “facaturi”. In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale “rudelor” sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.

Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel

Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare patrunjelul ca medicament:

Sucul

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Salata

In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita “tabbuli”, care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iata una din retetele de “tabbuli” frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar.

Patrunjelul ca adaos in hrana

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi “innobilate” prin adaugarea de frunze de patrunjel verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in sosuri, in garnituri.

Vinul de patrunjel

Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne

* Intoxicatie etilica acuta (betie) – se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului din organism.

* Fumat – mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.
* Ateroscleroza – nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de sange.

* Hipertensiune - consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu zi, ajuta la tinerea sub control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice, usor vasodilatatoare, si actionand la nivelul sistemului nervos central cu efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel consumate zilnic ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange, prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare.

* Litiaza biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni.

* Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.

* Anorexia – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
* Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult, frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa.
* Infectii recidivante, imunitate slabita – se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de ciuperci parazite. “De vina” pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente.
* Astm – consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice. Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice.

* Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara – conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor existenti.

* Cancer pulmonar – studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) – datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati antispastice, eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii.

* Guta, reumatism – patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc.

* Imbatranire, efect antioxidant – frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata.

* Anemie, anemie feripriva, deficit de fier – frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la 100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia. Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea globulelor rosii.

Tratamente externe

* Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.

* Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.

* Intepaturi de insecte – se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri.

* Dureri articulare – frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare.

FRUMUSETE

* Ten acneic si seboreic – se recomanda, intern, consumul de salata de patrunjel, cate 50-60 de grame zilnic, in cure de 28 de zile. Vitamina C pe care patrunjelul o contine regularizeaza activitatea glandelor sebacee, previne inflamarea tenului, ajuta la combaterea infectiilor bacteriene cutanate.

* Pistrui – sucul de patrunjel este folosit extern in cosmetica, pentru purificarea tenului sau ca remediu contra pistruilor. Sucul se aplica pe fata seara, cu un tampon de vata, mentinandu-se pe cat posibil peste noapte, iar dimineata se spala cu apa calda.

Precautii

Sucul de frunze de patrunjel are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, pentru a nu provoca probleme digestive, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine. In doze mai mari de 200 ml, la adulti, si de 60 de ml, la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitatea nervoasa, anumite deranjamente digestive.

Contraindicatii

Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat

Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sînt adevărate medicamente naturiste.

Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamente

Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă

Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Susanul previne osteoporoza

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.

„Bomboanele agricole“ combat nicotina

Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Mazarea este unul din alimentele a caror origine se pierde in negura timpurilor. Se pare ca pentru prima oara boabele verzi ale acestei leguminoase, ruda buna cu fasolea, au fost cultivate pe actualul teritoriu al Chinei, unde dovezile arheologice arata ca era cunoscuta inca de acum 4000 de ani. In Europa, mazarea a ajuns cu mai bine de doua milenii in urma, insa celebritatea a cunoscut-o abia in evul mediu, cand era o delicatesa pe masa regilor europeni. Din bucatariile regale, mazarea a ajuns apoi, treptat, pe mesele oamenilor de rand, mai intai in stare uscata, apoi in forma proaspata, in care este consumata preponderent in zilele noastre.

Foarte hranitoare si bogata in proteine, ea s-a raspandit pe toate continentele lumii, tinzand la statutul de aliment de baza, la fel ca orezul sau cartofii. Insa inainte de a ajunge in farfurie, ea isi castigase deja statutul de aliment-medicament. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza mazarea vom vedea in continuare, nu inainte de a afla cum se prepara si se administreaza:

* Vitamina A – o portie de mazare (160 de grame) contine nu mai putin de 35% din necesarul de vitamina A pentru o zi. Vitamina A este esentiala pentru piele, pentru ochi, pentru sistemul imunitar, pentru prevenirea si combaterea unor afectiuni tumorale.
* Vitaminele complexului B – boabele de mazare contin vitaminele B1, B2, B3, B6. Mazarea este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B1, doua sute de grame de boabe verzi continand aproximativ 32% din necesarul zilnic din aceasta vitamina foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.

* Vitamina C – este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol mazarea verde este pe podium, doua sute de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 40% din necesarul zilnic de vitamina C.

* Vitamina K – alaturi de fasolea verde, mazarea verde este un lider de necontestat in acest domeniu, o portie de 160 de grame de boabe verzi asigurand aproximativ 52% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru inchiderea ranilor si pentru coagularea sangelui, dar si pentru rezistenta oaselor, ea ajutand la “sudarea” moleculelor de calciu din os.
* Fosfor – intr-un sfert de kilogram de mazare gasim aproape o treime din ratia zilnica necesara de fosfor. Fosforul este un oligoelement esential pentru sistemul nervos, pentru regenerarea celulelor si pentru consolidarea oaselor.
* Potasiu si magneziu – o portie de 160 de grame de mazare verde contine 22% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 15% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul “Aspacardin”, folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si al celui muscular.

* Zinc – este un oligoelement necesar pentru activarea sistemului imunitar, pentru refacerea tesuturilor distruse, precum si pentru functia de reproducere (atat la femei, cat si la barbati). Intr-o portie de mazare gasim aproximativ 12,6% din necesarul zilnic de zinc.

* Seleniu – ne referim, evident, la seleniul in forma organica, asimilabila, care este un remediu extraordinar pentru prevenirea si combaterea cancerului, dar si pentru intarirea imunitatii, pentru combaterea infertilitatii la barbati, pentru sustinerea functiei pancreasului. Un studiu facut in Slovenia arata ca boabele de mazare sunt printre cele mai bune surse naturale pentru acest oligoelement. Procentajul de seleniu depinde foarte mult si de tipul de sol pe care aceasta leguminoasa creste.